Ia-l de pe mine, ca-l omor!

Am îndrăznit să-i cer unui copil să-și ridice picioarele de pe un scaun, în autobuz, nu ca să-i fac morală, ci doream să mă așez. Atât. Gravă greșeală. Am dezlănțuit o mică fiară de 30-40 de kilograme. Îi zvâcneau mânuțele să mă lovească, îi tremura creasta de cocoșel când mă înjura. Norocul meu e că era însoțit de mama lui, care a încercat să-l liniștească.

Fizic am scăpat, moral nu, albie de porci m-a făcut. Cum nu se mai oprea i-am zis doamnei să încerce să-l plimbe, chiar și fără lesă și botniță, pe jos. Cum nu mai reacționa nici adulta am scos telefonul să-l filmez. Ea a crezut altceva, că sun la poliție și m-a informat că nu îi va face nimic, ca toată lumea a văzut că eu m-am luat de el. Puştiul a ţinut să mă avertizeze: ”nu ai voie să dai în mine!”. Lămurit pe deplin în proximitatea cui mă aflu, am întrebat-o relaxat pe doamnă dacă pe ea ”am voie” să o bat, deși nu intenționez. În numele fiului! Doream să mă informez în materie de drepturi și obligații. Revoltată, femeia a coborât, împreună cu copilul, care continua să mă înjure.

Îmi place că oamenii își cunosc drepturile din fragedă pruncie. Așa se clădește o societate serioasă.

 

Citește și:Din ciclul ”noaptea pe răcoare, teroare în baie”