Dacă pornesc aerul condiționat, mă doare capul. Dacă pornesc ventilatorul, mă apucă altele. Sunt condamnat să mă înăbuș cu căldura.
Am 32 de grade Celsius în casă. Laptopul a intrat în comă. Pisica doarme de opt ore fără să clipească. Eu nu fac nici una, nici alta. Privesc tavanul.
Se lichefiază încet și pleacă spre cer.
Canapeaua o ia în sens invers.
Eu plutesc între lumi.
Sunt copil, pe un câmp unde grâul fusese treierat de curând. Aerul miroase a paie zdrobite și a praf fierbinte. Cerul era atât de albastru, încât nici nu-mi trecea prin cap că, într-o zi, voi cumpăra aparate care să-mi răcească aerul. Aș juca un fotbal direct pe miriște, dar copii din copilăria mea sunt acum bătrâni și sensibili.
Sunt bătrân, întins pe nisipul unei plaje rămase fără mare. Valurile au plecat de mult, probabil în concediu. Au lăsat în urmă doar scoici uscate și un pescăruș care se uită la mine cu mila pe care nu o cer de la nimeni. Aș face o baie, dar bătrânii din bătrânețe mea se cred încă tineri.
Termometrul arată 33 de grade. Apoi nu mai arată nimic. Și-a dat demisia.
Scriu ceva cu stiloul direct pe tavan. Poezia iernilor de altădată, când așteptam vacanța de vară. Încerc să-mi amintesc frigul. Îl caut prin sertare, printre pulovere, prin buzunarele unei geci pe care n-am mai purtat-o de luni întregi. Găsesc doar un bon vechi și o cartelă de metrou. Iarna nu există, cred că a fost inventată de părinți, ca să ne facă să bem ceai de tei și să mâncăm supă de pui.
Pe fereastră nu intră aer. Intră doar lumină, multă lumină. Cineva a spus la un moment dat, când eram eu foarte mic, cred că era Facerea Lumii: să fie lumină! Este!
Îmi vine să deschid congelatorul și să mă mut în el. Puiul îmi face loc politicos, iar punga cu mazăre pare dispusă la conversație. E cam aglomerat locul și miroase a întuneric.
Pisica deschide un ochi. Se uită la mine și îmi spune limpede: „Ți-am zis să nu ne naștem în timpul încălzirii globale.” Apoi adoarme la loc.
Laptopul respiră greu. Ventilatorul lui scoate zgomote de tractor bătrân urcând sara pe deal. Dacă mai deschid un document, sunt convins că va cere un preot și se va spovedi de toate păcatele.
Eu continui să scriu. Am găsit o coală albă. Pardon, e sufletul. Să nu-l murdăresc.
Mi-a venit o idée. Mai bine nu.
