A dat o răceală peste mine și, cum sunt băiat bun, s-a așezat și s-a dezvoltat. După o zi, am început să zac de gripă.
Cum de pastile sunt plin, m-am gândit să apăs pedala leacurilor băbești-naturiste. Am atacat un ceai de mentă cu mușețel. De fapt, nu contează din ce era, pentru că l-am vărsat fierbinte pe picior. M-am ars de nu mai știam de celelalte afecțiuni.
A doua zi, pe fondul unei dureri de cap demne de o minte mai luminată decât a mea, am decis să mă frec la tâmple cu niște ulei esențial de mentă. Nu m-am mai frecat, dar nici capul nu m-a mai durut. Am vărsat prima picătură în ochi și am simțit instantaneu că mi-a explodat direct ochiul, împreună cu jumătate din creier.
Cum sunt greu de oprit și mă durea foarte tare gâtul pe interior, câteva ore mai târziu am decis să pun spirt pe o batistă și să mi-o înfășor în jurul gâtului. Mi-am ars pielea, iar durerea a migrat, democratic, din interior spre exterior.
Azi mă cam dor și dinții. Ei mai rămăseseră. Și, întâmplător, am deschis dulapul în care am un patent.
Cred că cineva trebuie să intervină să mă salveze de mine.
