Am fost steaua cuiva, într-o noapte de smoală, Am fost vinul unui chefliu rămas fără bani, Am fost leac pentru un om chinuit de-o boală, Am fost toiagul unui bătrân asuprit de mulţi ani. Am fost cântecul stins dintr-o mamă tăcută, Am fost pâinea-mpărţită pe-un colţ de cuptor, Am fost visul trăit de o inimă…
Autor: dedes
Strada liceului, colţ cu adolescenţa
Când mă aşteptam mai puţin am reuşit să revin, cu tot şi toate, pe strada Liceului Nr. 2 din Găeşti, în plină adolescenţă. Alchimistul acestei întâmplări: Nicu Nicuşor şi chitara lui, un om care evocă oraşul tinereţilor noastre, desfăşurate în ”timpuri” diferite, ca nimeni altul. Viaţa oferă mereu surprize, dar să aibă acest efect asupra…
A mea, lumea
Pierdut în lupte mici de ceas cu ceas, pierd marele război al vieții mele. Mă rispiesc țipând fără de glas și mă târăsc în colb visând la stele. Mi-e frică de tăceri ce nu mai mor, de pași străini ce calcă prin ființă, de umbre ce se surpă-n interior de răni ce nu cer sânge,…
Teoria păcatului – scurtă meditație urbană
Tocmai ieșisem dintr-o biserică cu un prieten mai vechi decât multe dintre statele europene. Lumina era tăioasă, căldura nervoasă, clopotele mângâiau aerul cu sunete metalice, iar sufletul meu era gata să ierte tot ce nu-mi greșise nimeni. Prietenul avea într-o mână, o pungă minusculă cu anafură — cadou liturgic, gluten divin. În cealaltă, portofelul, evident…
Nu
Parinţii nu ne mor!Copiii nu ne părăsesc!Prietenii nu pleacă! Parinţii nu ne mor,rămân în gesturi, în glasuri, în ADN,în mirosul de pâine coaptăşi în paşii care urcă scara de la Pământ la Cer. Copiii nu ne părăsesc,cresc în noi ca o frunză în interiorul trunchiului,trupul le umblă pe alte drumuri decât ale noastre,dar ne rămân…
Hipersensibilitate
Vă rog să nu mai vânturați în preajma mea diverse proverbe și vorbe înțelepte care se pot transforma într-o afecțiune. Am simțit, de fapt simt, pe propria piele ziceri de duh: „Te doare-n cot”. Da, am avut fractură. „Îți iese fierea afară”. Am scos-o, la propriu. Nu mai spun că de două săptămâni ”mă mănâncă…
Fericirea
Când vine vacanţa, sufletul meu defilează pe strada liceului, cu trotuare pline de paşi pe care nu-i mai numără nimeni şi cu miros de adolescență, rămas agăţat de clopoţelul mut. La final de iunie, visez cireşe crescute în tufe de trandafiri, pătate de soare, dulci ca o fugă de la ora de matematică, roşii ca…