Categorie: O lume minunata

Când vine vacanţa, sufletul meu defilează pe strada liceului, cu trotuare pline de paşi pe care nu-i mai numără nimeni şi cu miros de adolescență, rămas agăţat de clopoţelul mut. La final de iunie, visez cireşe crescute în tufe de trandafiri, pătate de soare, dulci ca o fugă de la ora de matematică, roşii ca…

Am divorţat de florile de tei,motiv stupid, o simplă alergie.Nu mă mai plimb în linişte pe alei,doar mai strănut, timid, cu nostalgie. Tot pierd imagini și mirosuri noişi-n fiecare floare e-un adio trist,alai de frumuseţe-n drum către gunoi, un sacrificiu, doar să mai exist. Ne-am despărţit, dar încă mai iubesctot ce mi-e interzis de la…

În ultima săptămână, am auzit de atâtea ori „Ai grijă, că se fură!”, încât, la un moment dat, eram convins că nu scap. Ca să fiu exact, formularea era: „Fură românii aici, în Barcelona, de sting.” Atent să nu mă „stingă” ai mei, nu am putut să nu observ un alt lucru: zona stătea foarte…

Vara mea pierdută printre ploi,Ce te-a speriat, de ai uitat de noi?O scumpă cireașă ajunge iar floare,Și spicul de grâu plonjează-n ogoare. Cărbunele-n sobă devine copac,Vorbind, reînvăț — încet — cum să tac.Copiii-s doar vânt în povești fără glas,Pe străzi, semafoare se-ntind la taifas. Vacanța se-ascunde, firavă, sub masă,Speriată de-un fulger rămas fără casă.Și ploaia…

Cer o cafea pentru doi,pentru ceilalți, doar ploi! Încă o dimineață pierdută,lumii i-a mai căzut o redută. Un alt pariu ratat, pe un fior,nicio traducere pentru dor. Un ziar necitit stă pe masă,veștile vechi nu mai au casă. Lingurița se-nvârte-n abis,hârtia tace, nimic nu s-a scris. Clipa ne pierde și nu se întoarce,ceasul mecanic timpul…

Trei bătrâni stăteau pe o bancă, aproape de Piața Valea Ialomiței. Discutau despre viață și moarte. Doi erau vorbăreți, unul, doar foarte speriat. Primul povestea cum înghițise un tub cu 30 de pastile de Noliprel (sunt pentru tensiune) și mai avea unul pregătit, dar a venit peste el Ambulanța (presupun că doar cadrele medicale de…

Dați-mi vara înapoi, gândul bun, seninul frunții, tinerețea cu iluzii și încrederea în voi. Dați-mi serile de vis cu emoții de-o clipă, când pluteam pe o aripă dinspre cer către abis. Dați-mi dorul fără frică, și revolta fără plată, pașii goi purtați prin zloată, inima ce nu se strică.