Categorie: O lume minunata

De fiecare dată când aud explicația „suntem mici, nu contăm”, invocată ca scuză pentru lașitate, îmi vine să apuc drumul codrului. Nu pentru haiducie, ci pentru izolare totală. Când ești mic și te simți presat de „unul mare” – care, dacă vrea, oricum te înghite – nu ești lipsit de opțiuni. Dimpotrivă. Poți fi curajos,…

Un cor de experți de pripas mă însoțește la fiecare articol despre climă scris la gazetă. Glume proaste, înjurături, explicații incredibile, alcătuiesc un cocktail care îmi încețoșează privirea când privesc lumea. Mai nou, clima  îți oferă rapid ocazia să te lămurești când ai de-a face cu un spirit foarte limitat. Nu e nevoie de discuții…

Asaltat de Inteligența Artificială din toate părțile am ajuns, pe ocolite, să folosesc unul dintre cele mai cunoscute instrumente online pentru detectarea textelor generate cu AI. Am plecat de la niște de texte de ziar, unde un coleg depistase mai mult AI decât găsiseră minerii droguri la PNȚ. De bună credință am băgat la verficat…

Pentru vecie, ziua de Sfântul Ion rămâne strâns legată de cârnații extra-picanți, ultra-sărați și de vinul risipit pe pământ. Mult vin. Atât de mult încât, dacă l-ai fi adunat la un loc, probabil că am fi putut spăla păcatele câtorva generații. Îl pomenesc, din nou, pe vărul Lili, Ion în acte, pentru că sunt foarte…

Tot numărând din doi în doi, Am râs cu soare, am plâns cu ploi, Și-am înțeles, deloc târziu, Că până-apun, voi tot fi viu Și am nevoie de iertare, Pentru păcate viitoare, Pe care nu am să le fac, Iar de greșiți, promit să tac, Că vorba spusă prea ușor Te las-ades făr’ de ajutor….

Toma nu a avut niciodată nimic. Anul acesta, nimicul se împuținase. Vedea și el, vedeau și ceilalți. Nu îl apăsa asta prea mult. Dacă sunt oameni care conștientizează zilnic că devin mai bătrâni, înțelepți, frumoși, bogați, el nu vedea nicio diferență: azi era la fel ca ieri, ca acum 10 ani și ca mâine, nicio…

Mă retrăgeam spre casă precum soldații lui Napoleon din Moscova, înfrigurat, înfometat, cu ranița goală și cu gândul la mii de kilometri de mine.  Din depărtare se auzea o voce aflată la intersecția dintre euforie și melancolie. ”Ai craci ca ai mei?” răsună o întrebare fără răspuns. Mai fac câțiva pași și observ întregul tablou:…