LUMEA LUI DEDE'S

O poezie

În urmă cu aproape 3 ani postam în acest loc de largă respiraţie o poezie a lui Mircea Micu. Astăzi am aflat că a murit, iar mâine va fi incineret. Cu 2 zile în urmă chiar discutam că moartea unui scriitor ( chiar şi comunist, după cum clasifică destui poezia în funcţie de simpatiile politice ale poetului) nu este o ştire dar sinu…. în fine, nu vreau să mă enervez. Iată şi poezia:

Mama

de Mircea Micu

Imi scrie mama “Ti-am facut mormant,
Ca nu se stie ce… si cum, si cand…
Tu chiar daca te tii in Bucuresti,
Stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
Dar fi-vom mai aproape dupa moarte.

E din beton; sa nu fi suparat,
Dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.

A venit toamna, vremea e ploioasa
Si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti
Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti.

Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu…”

Guitar

O chitară este o armă de luat suflete cu asalt. Bine folosită face ravagii.

Guitar – Peter Nalitch

Claudio Villa- Chitarra vagabonda

LA GUITARRA ROMANA

Lume

Eu în ce lume trăiesc? După lungi cercetări, în legătură cu mediul în care mă învârt în Bucureşti, am ajuns la o concluzie şocantă pentru mine. Nu cunosc pe nimeni care să producă ceva palpabil, un cui, un pantof, un scaun, o şaibă, un nădrag. Ştiu doar oameni care cern vorbe, înşiră texte, cumpără de la cineva şi vând altcuiva, repară ce au produs alţii, controlează, învaţă, numai lucruri de care teoretic te poţi lipsi. Nişte semne de întrebare s-au autoinvitat la masă. Cred că o să le servesc un aperitiv de vorbe goale, că din astea producem din plin.

La vie en rose – Louis Armstrong

Peşte

Balta are în continuare peşte. Îl vom cerceta mai îndeaproape. E cazul să revenim la ocupaţiunile de bază.

Ardei

Un personaj “iubit” extrem de tare chiar şi de cei care-l iubeau cu doar câteva luni în urmă, a făcut din ardeiul iute o adevărată armă de luptă.

Consumator înrăit al acestei legume, am început să o cultiv pe balconul de la etajul 7, posedând în acest moment una din puţinele grădini din România care nu poate fi inundată pe cale naturală.

În cazul în care vecinul de la 8 va uita să închidă robinetele înainte să plece la muncă sper să am parte de o vizită prezidenţială care să-mi ofere soluţii pentru ieşirea din necaz, evident după ce îmi va fi aplicat în prealabil o urecheală părintească. Sper să vină, dacă nu de dragul meu, care nici măcar nu am votat în iarnă, măcar pentru prietenul său, ardeiul iute.

Alfonsina el Mar

Mercedes Sosa – Alfonsina el Mar

M-a cam prins dorul de mare, de apă, nisip şi pescăruşi, nu de haos, gălăgie şi aglomeraţie.

Spărgătorii de valuri

Tot înainte

Mondialul merge mai departe şi nici eu nu stau pe loc. Dovezi: aici şi aici.

Moment poetic

Ca să nu fac hepatită de la atâta fotbal, în fiecare dimineaţă, pe inima goală, servesc câte o linguriţă de poezie. Precaut, nu fierb conţinutul, nu vreau să pierd din vitamine.

…………………………

Cină fără sare

(Mircea Dinescu)
Cumpără un ziar şi taie-ţi mâna dreaptă
când vor intra cu buldozerul în cronica lui Neculce,
sau aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă
să-ţi crească în braţe o pâine mai dulce.
Autobuzele parcă au bube

În cantine lingurile imită scâncetul de tramvai,
duhul bromurii sfinte pluteşte peste ceai.
Sub ţevile de canalizare râsul fetelor
zguduie soldaţii de căramidă.
Onaniştii lasă luna gravida
mângâind pulpa trompetelor.
Ia şi tu o supă până la prima staţie,
atât de limpede că se vede prin ea starea de graţie
şi bunăstarea.
Vino moarte şi presară pe noi sarea.

…………………….

PS

Cine nu are o nevastă care să vadă cu el, umăr la umăr, toate meciurile unui Campionat Mondial, ar face bine să-şi cumpere. Sunt scumpe, dar merită.

Adevăratul DD e liber

Aparent bulversat de jocuri mondiale şi arestări în care iniţialele mele sunt implicate, trebuie să vă anunţ că adevăratul Dede este mai liber şi mai cinstit decât niciodată. Consumator de vise şi nostalgii, nu pot fi mituit decât cu literatură bună şi muzică de calitate. Gurmand, mă mai intoxic din când în când cu porţii uriaşe de fotbal, dar mă tratez cu doze sănătoase de filme. În plin iunie visez viscole iar în octombrie îmi pun ghiocei după ureche.

Tombe la neige – SALVATORE ADAMO