Există o uimire, mai mult sau mai puţin sinceră, legată de succesul pe reţelele de socializare al unor personaje nedăruite de natură cu nimic. Invariabil se pune problema drumului greşit pe care a pornit-o lumea. Cred că ne pripim. Dacă facem recurs la memorie (cine o mai are) ne aducem aminte că oamenii cei mai…

Imposibil să nu vă fi lovit, de la începutul acestui an, de cel puțin 100 de ori de răspunsul ”cu drag”. E o modă de care cu greu mai scăpăm. Un tic verbal care mimează maxima amabilitate. Azi am mers să plătesc o factură la o companie de telefonie. La ghișeu era un tânăr pe…

O doamnă, aflată destul de aproape de ”o lume mai bună”, discuta la telefon cu mult patos cu o colegă de pensie târzie, astfel încât să fie auzită de un întreg magazin. Totul a plecat de la povestea probatului unor rochii, alături de alte două femei, pentru un eveniment. Eu m-am gândit la o înmormântare,…

Credeam că m-am pierdut într-o tăcere groasă, zăpadă veche întinsă pe-o tinerețe stoarsă. Dar de prin margini tulburi de univers ciudat, Un semn discret aduse un zâmbet și-un oftat. Era o adiere, un vis roz-alb, un gând, Era o tresărire din tot ce-i muribund, Și-n colțul unei clipe, cu ochii-ntorși spre ieri, Am auzit chemarea…

Pierdut printre gânduri, am intrat într-o farmacie. Doream să plătesc taxa pentru frica de durere, cum ar spune persoane cu mare priză la public. În fața mea se afla o doamnă, de o bătrânețe greu de închipuit. Mâinile erau două seismografe, care desenau pe hârtie invizibilă, intensitatea cutremurelor interioare. Ochii, un mic semafor, cel roșu…