Doi îndrăgostiți rătăciţi în prezent: ”Pentru cât mă iubești, meriți să ajungi în Rai”, ”La cât te iubesc aș merge și în Iad pentru tine”.

Deoarece vecinul de la hotel a început sa taie lemne de la ora 5, la 5.30 ma plimbam pe plaja. Frumos, liniște, pustiu. Două tinere poloneze, nedormite vin să socializeze.

În jurul piscinei suntem 26 de oameni. Două grupuri mari, aproximativ egale, de polonezi şi francezi, şi eu. Polonezele sunt blonde și tăcute. Polonezii sunt mari, tăcuți și consumă mult.

Un control medical de rutină m-a dus într-o superbă vilă destul de veche. Am intrat, am admirat, mi-am oferit tensiunea arterială, am ieșit și abia atunci am remarcat plăcuța de pe peretele de la stradă, pe care scria că respectiva casă i-a aparținut lui Mihail Sadoveanu.

Cine nu s-a ciocnit de un meşter în această viaţă? De dimineață m-am lovit, genunchi în genunchi, cu unul, după care l-am ascultat cale de 12 stații de autobuz.

O doamnă foarte în vârstă, cel puțin asta îmi indica fața, discuta cu o tânără, nu vreau să o descriu pentru a nu atinge unele sensibilități. Doamna schimba subiectul discuție cu o viteză amețitoare, bucătărie, creșterea copiilor, modă, comportament în societate, carieră. Se ajunge, inevitabil și la bărbați și căsnicie.

La noi în sat, mai ales de Paște, oamenii cred în minuni și legende. Două aproape că s-au prăbușit anul acesta. Ca în orice sat și în acesta există oameni cu o sete de nestăvilit.