Ultimele 5 minute
“Lasati-ma sa ma bucur de aceste ultime 5 minute”.
Nu a spus-o un condamnat la moarte ci un copil de 8 ani invitat sa mearga la culcare. Era ora 21.55, inca nu terminase un joc, si stia ca stingerea i se da la ora 22.00.
You are currently browsing the archives for September, 2008.
“Lasati-ma sa ma bucur de aceste ultime 5 minute”.
Nu a spus-o un condamnat la moarte ci un copil de 8 ani invitat sa mearga la culcare. Era ora 21.55, inca nu terminase un joc, si stia ca stingerea i se da la ora 22.00.
Un titlu din suplimentul Aldine al Romaniei Libere mi-a dat emotii. Amicul Vebiaj sa fi fost atat de secretos incat noi sa nu stim ca este deja un scriitor foarte cunoscut?
Din nefericire (sau din fericire, depinde din ce unghi vrei sa privesti) este vorba doar de “abundenta de cuvinte inutile” a lui Chuck Palahniuk.
“Amintirea este singurul paradis din care nimeni nu te poate izgoni”
sau cum poti vedea un film de dragul unei replici
Ieri m-am simtit inspirat si am decis sa pictez un tablou. Ceva simplu, flori de toamna, sa-mi reintru in mana. Urma sa execut o natura moarta. Si m-am apucat… sa ma scarpin in cap. Panza nu aveam, vopsele ioc, pensula a ramas de foarte mult timp fara par. Asa ca am pus mana pe un mic Canon si am tras o colorata. 5 secunde. Maine cred ca o sa sculptez, ca tocmai am constatat ca nu am nici ciocan, nici barda si nici vreo urma de dalta, in rest lemn. Poimaine muzica. Nu, asta nu, ca am si muzicuta si vioara si chitara. Poate niste vocalize, ca tocmai am racit si sunt ragusit ca un caine suparat pe luna plina. Am mai zis, sunt inspirat, cred ca o sa creez ceva monumental.
Tablou
Cu 15 ani in urma eram convins ca sunt un foarte bun dansator ( de altfel cu ajutorul miscarilor mele de mare efect am rupt cateva inimi si am farmat cateva tendoane). Acum sunt sigur ca nu ma fac de ras, dar de asemenea ca nu mai rupt nimic, cel mult fracturez direct picioarele proprietate personala. Toata scara mea de valori a fost data peste cap de un filmulet trimis de prietenul meu din Texas. E o lipsa de bun simt sa cred ca era dans pe ritmuri rap ceea ce faceam eu.
Priviti (merita) si va cruciti.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_UeOdqjB_7k&feature=related]
In urma cu 4 zile mi-am anuntat familia ca sambata vom manca peste. Urma sa plec la o partida de pescuit pe Dunare. Asa cum ii sade bine unui unditar am inceput pregatirile (sunt foarte competent in
acest domeniu, mai mult ma pregatesc decat pescuiesc). O prognoza meteo interpretata total eronat de prietenul meu si praful si pulberea s-a ales de Dunare. Nu si de peste. Cu moralul la pamant am pornit pe drumul rusinii oricarui pescar, la piata sa cumpar ce trebuie cumparat cand nu ai agatat nimic in carlig.
Cum spunea un fost coleg, cand e sa ai ghinion, gasesti un cui si in…(nu e vorba de pantof). Doua pescarii inchise, una avea doar “congelat” abia int-un final, transpirat tot de nervi, am agatat ceva de pe fundul unui cos, cateva platici si un caras mai rasarit. Ca sa nu-mi dezamagesc familia, m-am apucat de spalat si curatat, de crestat si sarat. Cu maini agere, precum un pianist al solzilor, am intocmit o lucrare frumoasa, in tava aterizand, pe langa peste cateva cepe nervose si degraba varsatoare de lacrimi, vreo doi morcovi tantosi, cativa catei de usturoi care au incetat sa mai latre, si doua foi (veline) de dafin.
De sare si piper nu discut, sunt invitate permanet. Adunatura de foste vietati si legume a fost apreciata la adevarata ei valoare, iar eu am fost invitat sa mai merg la pescuit…tot pe Dunare.
Cum ar fi sa te trezesti la 3 noaptea cu Mihaela Radulescu in dormitor? Va povestesc eu, pentru ca am avut parte de asa ceva noaptea trecuta. Nu e vorba de un vis, ci de realitatea cruda. Din motive care nu conteaza, noaptea trecuta m-am trezit pe la ora 3. Dau sa ma ridic in capul oaselor, dar raman paralizat in momentul in care o pleoapa se decide sa se salte de pe cealalta. In fata mea statea Mihaela Radulescu. Inghit des, imi fac socotelile (la ora 12.30 ma pusesem in pat langa sotie) si zic:”Asta e. Multumesc Doamne, desi nu am cerut nimic in acest sens”, si, cu toate ca iapa de dar nu se cauta la dinti, ma mai intreb de ce nu mi-a trimis macar una de varsta mea (adica mai tanara). Sa nu se inteleaga ca sunt vreun mofturos, mie imi plac toate femeile (platonic Old Madre, se intelege) sau ca am ceva cu Mihaela Radulescu, o femeie de altfel frumoasa. Cu gandul la povestea de la Antena 2, si mai ales la acel mesaj porcos plasat de un bloger supt poza vedetei de televiziunea, ma gandeam deja la ce ma asteapta, mai ales ca eu nici nu fumez. Din nefericire, noaptea sunt ceva mai artagos, din senin mi-a sarit capsa, si fara sa-i mai zic nimic bietei femei m-am culcat la loc, uitand si de ce ma trezisem. Explicatia e simpla. M-am suparat pentru ca Mihaela mea era incotosmanata in ditamai prosopul alb. Adica la altii se poate in chilotei rosii si la mine vine ca la Polul Nord. Ca sa nu credeti ca bat campii mai jos va prezint o imagine din dormitorul meu. Asta vad eu stand intins in pat.
Pentru ca acest blog este vizitat si de un prieten din Dallas -Texas (Salut Tigane) plecat de mai mult timp din Romania trebuie sa fac precizarea ca Mihaela Radulescu este vedeta de televiziune. Nu mai stiu daca atunci cand a plecat el doamna era cunoscuta de publicul larg.
UPDATE:
Parafrazand sloganul campaniei anti-fumat, Old Madre pune intrebarea saptamanii pentru doamna Radulescu: “divortatul chiar este singura ta placere?”
Nici nu s-a dus bine ca m-a si apucat dorul de vara. Chiar daca sunt un fan declarat al toamnei, imi permit si eu mici nostalgii anotimpice.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, unii sunt construiti sa traiasca doar in viitor si in trecut, le lipseste prezentul, din fericire nu fac parte din aceasta categorie. Motivul e simplu, lucrez puternic la prezent pentru ca maine sa am un trecut care sa-mi faca placere.
Ma scuzati, ma cheama prezentul.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_fbRZ_B58I0]
o melodie care imi aduce aminte de vara de acum 10 zile.
Desi nu inteleg de ce, am vazut si copii fericiti pe 15 septembrie.
Ceva mai suparati par parintii, dar nici pe acestia nu ii pricep.
Oricum, ploaia mocaneasca a reprezentat un cadru perfect pentru prima zi de scoala. Sa nu mai poata directorii sa bata campii in discursuri pe care nu le asculta nimeni.
Astazi m-am ocupat cu stransul dovezilor.
Pot spune ca am suficiente date ca sa afirm, fara teama de a gresi, ca si anul trecut am avut o luna septembrie.
Pentru octombrie inca nu am inceput cercetarile dar am cateva ponturi.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hkzd2PIIccc&feature=related]