Nefiind un mare fan al vorbitului la telefon, am un singur aparat, destul de modest.
Ieri căutam cu cu febrilitate un număr în agenda telefonului, cu o mână dreaptă de chirurg ieşit la pensie. Cum stânga nu vroia să şomeze, scotocea prin geantă după o bomboană mentolată.
Îmi place să am respiraţia proaspătă chiar şi când vorbesc la telefon.
Dinspre stânga mi-a venit brusc un semnal alarmant, telefonul nu se afla în lăcaşul lui. Eram în autobuz, exista posibilitatea să-l fi uitat sau pierdut. Cum nu mă pierd uşor cu firea, evaluez scurt situaţia şi îmi dau seama că în mâna dreaptă am un telefon. Asta mă poate scoate din impas. Nu îmi rămâne decât să sun şi să constat pe unde se află telefonul, în cazul în care răspundea vreun coleg. Drumul de la gând la faptă e scurt, dar suficient de lung ca să-mi dau seama că nu-mi ştiu numărul. Alt impas. Între timp creierul iese din pauza de masă şi mă ajută să reevaluez totul, telefonul pierdut de mâna stângă era chiar acela pe care îl ţinea dreapta.
Dacă nu m-aş fi îmbolnăvit de cinste în copilărie aş fi putut să fac carieră în politică sau afaceri, la mine stânga nu ştie ce face dreapta.
Cea mai corecta definitie pentru ” cei nascuti politicieni, sinonim la noi cu oameni de afaceri adevarati ” ! I-a separat doar timpul in care ” malformatia congenitala a devenit evidenta „. Doar atunci cand atrofierea centrilor nervosi responsabili de adevar, dreptate si corectitudine, ( diagnosticata si stabilita prin valoarea infima a scorului Apgar ) a devenit totala, fiecare si-a putut ocupa linistit locul pentru care au avut de asteptat mai multi sau mai putini ani.
Cinstea este o afectiune incurabila.
Si in politica ( sau afaceri ) nu se accepta decat cei ” perfect sanatosi „. Se lucreaza pe suflete, vieti si destine care nu pot fi aduse decat la limita de jos a suportabilului. Singura conditie de indeplinit pentru a face …cariera
Le urez cariera de piatra.
Eu am o mare dilema. Cum a ajuns telefonul din mana stanga in mana dreapta?