Undeva în Bucureşti, într-un mini-cartier nou clădit, cu populație majoritar hipsterească, un tip, din aia epilați pe mâini și picioare, pensați, care își lucrează freza și își cremuiesc barba câte o oră în fiecare dimineața, bine plimbați pe la sala de forță, dar pe care …
Îmi fac rondul zilnic prin zona de case cuprinsă între Cișmigiu și Gara de Nord. E aproape primăvară, e cald, simt în nări parfumul de oraș de la începutul secolului XX, amestecat cu mirosul de urină, de ieri, dosită pe la colțurile clădirilor.
Cred că e de la astenia de primăvară, altfel nu-mi explic de unde această avalanşă de ciudaţi în proximitatea ființei mele.
În fața mea la coadă la covrigi (da sunt cozi la covrigi, pentru că sunt ieftini și umplu burțile) se află un domn.
Uriașele rezerve de prostie și fudulie ale poporului român sunt la locul lor și nicio companie străină nu vrea să le fure. Redau un scurt episod…
O doamnă în vârstă așteaptă autobuzul pe prima bandă a șoselei. După ce două mașini o ratează de puțin, o invit pe trotuar, e un loc mai sigur. Refuză, nu poate să urce bordura, e foarte bolnavă. Nu insist, suntem deja peste 7 miliarde
Piaţa Valea Argeşului, sâmbătă, martie, soare, animaţie. Au ieşit urzicile (urmează ștevia, loboda și alte plante verzi ca primăvara) ceea ce ne dă speranțe, până în octombrie nu mai murim de foame.
Ieri s-au băut niște pahare, 40, 44, poate chiar mai multe.
Doi tineri (20-25 de ani) discută relaxat. Unul povestește ceva.
„Băi, e penal rau, râzi de te strici. Sunt țăranii aia pe acolo cu poantele la ei, da moșul e cel mai tare. Are niște glume în el, ți-am zis, penal, penal. E o fază cu niște fasole, mori”. M-am gândit că a revenit Bendeac la TV cu niște glume de mare angajament sau un nou vlogger a lansat un mini-serial umoristic.
