Am fost la Webstock și a fost bine în condițiile în care am reușit să mă concentrez la ceea ce se vorbea în zonă în proporție de peste 70%. Nu vreau să vă mint, au fost și moment în care nu am fost foarte interest de un subiect, dar din fericire au fost destul de puține.
În ultima perioadă se vorbeşte enorm despre sistemul medical. Nu îmi place să înghit chestii rumegate de alţii, aşa că vă expun trei situaţie în care am interacţionat direct cu sistemul (ambulanţă – 2012, spital – 2011 farmacie -2007). Aceasta este realitatea cu care m-am confruntat eu!
Doar eu, ca să parafrazez din zicerile unei campanii electorale prezidențiale ratate, puteam ajunge la un concert încărcat ca o gospodină, cu tot ce trebuie pentru o masă în familie sau, de ce nu, o masă câmpenească. După o plimbare prelungită printr-un mare magazin alimentar, m-am pomenit în mijlocul unui concert susținut în parcul Drumul Taberei de Mihai, omul cu „mă ucide ea”.
Caut spiritul fotbalului pe maidane și stadioane de mai mulți ani. Am renunțat la arenele depopulate, am încercat pe islazurile săteşti, acum merg pe terenurile dintre blocuri. Urmăresc cu predilecție ligile inferioare, până pe la Liga a 4-a, pentru că este evident că apariția banului strică toată povestea.În ultimi șase ani au dispărut mai toate echipele din prim-planul fotbalului care au reprezentat ceva, atât din punct de vedere statistic cât și afectiv. Nu cred că e o întâmplare, cineva a vrut ca spiritul fotbalului să moară și să rămână doar așa zisa afacere.
În apele tulburi ale facebook-ului am pescuit o știre legată de vedetele feminine care anul acesta au făcut 50 de ani. Nu sunt consumator de mondenități, dar treaba asta mi-a sărit direct în ochi. Pe listă erau câteva nume interesante, cunoscute, nu le mai repet pe toate, dacă vă roade curiozitatea vă puteți deplasa la sursă (OKmagazin). Recunosc că am înghițit în sec când am văzut că pe listă se regăsesc Cindy Crawford, Janet Jackson, Salma Hayek.
Evit să mănânc pe stradă, chestie de gust și de pudoare. Totuși, asta e cusurul meu, din când în când îmi calc pe principii și înfulec câte o gogoașă la margine de bordură. De o lună primesc un semn și nu pot să-l descifrez. Poate mă ajutați.
Ori de câte ori sunt cu gogoașa în gură și zahărul pudră pe mustață, prin fața mea trece o femeie cu barbă. Exagerez puțin, nu chiar barbă ci doar mustață și cioc. Are undeva între 30 și 50 de ani, se îmbracă sinistru de mulat pentru formele ei derutante, și își face veacul prin zona mea de plimbare, fiind mereu în mișcare.
Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.
